aud când strigi după taxi
şi nu mă opresc
ţi-am lăsat sufletul în faţa uşii sub preş

dragostea seamăna mai mult cu o talpă strivită de zgură
si azi tremură ca mâna celei ce-şi tunde singură părul

mi-am împachetat trupul în preajma hainelor tale
fereastra de la bucătărie ţi-am lăsat-o deschisă
vezi să nu arunci nimic
lucrurile se vor întoarce împotrivă

te-ai schimbat cel puţin în ultima vreme
decupezi bărbaţi din reviste de modă
cei cu barbă fac eforturi să-ţi vorbească despre ei
iar ăia vicleni îmbrăcaţi ca nişte corporatişti
ştiu exact ce preţ pun pe ţinută pentru a atrage visătoare

de parcă rostirea unui cuvânt ar fi fost o vrajă
simt că mă cauţi
când abia mai respiri prin gândurile celor care te-au redus la tăcere

fără mine
spre ziuă va fi puţin mai frig