îmi injectez a verbului grăsime,
oglinzi retrovizoare în memorii
în partea cea din stînga a tumorii
și-n vers măsor a sîngelui grosime

în cărnuri se rostogolesc Amorii
și cresc în crezul lor în înălțime
mă pierd din nevoință prin mulțime
și se răstoarnă-n cer întruna sorii

de tine pielea mi se cam despoaie,
e un nimic ce-i bine să-l arunci
doar carnea să rămînă în odaie

sub ale Dumnezeului porunci
du Amintirea-n a privirii ploaie -
ce mult în mine mai eram atunci