Să divorţăm, iubito, până-n iarnă
Cât toamna ne sărută cald obrazul
Iar buha înţeleaptă, din lucarnă,
Ne-ndeamnă să privim în unde iazul.

Să divorţăm, iubito, cât e toamnă
Ca toată iarna câte-o amintire
Să ne aducă-n minte ce înseamnă
Când n-ai alături marea ta iubire.

Să divorţăm, iubito, şi din corduri
Să spunem da cu punct la despărţire,
Să ignorăm a toamnei lungi acorduri

Ce ne aruncă-n doi la nemurire.
Să ne-ngropăm iubirea în fiorduri
Pân-la dezgheţ la noua întâlnire.