atunci au împărţit oasele, solzii şi icrele

oase argintii:
biserica era mereu curată
ca ochiul lui dumnezeu înainte de asfinţit
praful dinăuntru rămânea suspendat
pe ninsoarea de raze din ferestre,
se amestecau deasupra aurele sfinţilor
fără tămâie sau lumânări

solzi aurii:
în biserica veche praful e mai rece
ca mălaiul într-o moară părăsită,
pluteşti într-un acvariu îngheţat,
fosilă antediluviană,
îţi cresc branhii prin care respiri fără zgomot
fraţi şi surori

icre roşii:
toţi preoţii stau drepţi
cu pietrele de mormânt spălate
de ochiul lui dumnezeu,
preotul viu dă ocol pocalului dincolo de lume,
amestecă de zor ca într-un mojar,
pisează
până când trec apele

icre negre:
şi aici mai rămâne
doar începutul de la ioachim şi ana,
restul