din tot ce vă istorisesc
rămâne importantă femeia
care mă trage de mânecă
mă aduce acasă
mă blagosloveşte şi mă iartă
cu ea-mi petrec clipele blânde ale nopţii
şi-mi zidesc somnul după dragostea ei
prin cuvintele furate
mi se strânge în cercul braţelor
îmi alungă aerul care acopreră golul
şi numai sângele meu o vede
când arde ca o torţă în flăcări
nu mai sunt singur
sub paşii mei vine dimineaţa
cu un soare rostogolit peste umeri
şi plec fluierând la muncă