primăvara a venit cu gloatele ei
ca un alai de Florii
a intrat în oraş pe uşa din faţă plimbându-se
pe străzi cum sufletul se plimbă
de la tată la mamă
cucul din ceasul primăriei a ieşit afară
s-o întâmpine
s-a-mpiedecat de zdrenţele iernii
vărsând timpul pe oameni

primăvara
această fiică a timpului
şi-a pus prea mult parfum
sânii i s-au rotunjit ca două căpşune
ieri se scălda în lacul de la Giverny
Monet surprinzând-o sărutând nuferii

boabe de nori aruncate anapoda
îşi scriu biografia pe palma grădinii

în mine o caldă paloare de vânt
se bifurcă
alerg dupa ea
ca dup-o muşcătură de şarpe