Fiule, poţi să mă iubeşti şi pe mine?
Nu m-aș supăra defel, chiar dacă sunt un incapabil al sentimentelor păstrate la uscat pe gardul unei curți uitate de toți orășenii. Sunt un vinovat pentru că uit mereu că am un fiu iubit de toți, mai puțin de mine.
Vreau să mă comport ca un tată, dar nu mi-am ieșit din matca de fiu,
Vreau să fiu model, dar nu reușesc să mă impresionez nici pe mine,
Vreau să fiu un soț iubitor, dar am pierdut dragostea într-o copilărie arhaică,
Vreau să plâng de bucurie pentru că te am pe tine fiule, dar plăcerea îmi este furată de griji mărunte,
Vreau să mă vindec de ambiguități, să mă joc cu tine fiule, dar mă afund tot mai adânc în ceața certitudinilor aparente,
Vreau să fiu eu, dar sunt imatur să mă redescopăr,
Vreau să-ți fur bucuria cotidiană fiule, dar sunt împiedicat de resentimente,
Vreau să-mi retrăiesc copilăria împreună cu tine fiule, dar achizițiile inutile făcute în viață nu mă lasă,
Vreau să învăț împreună cu tine fiule, dar pentru mine cunoașterea devine orgolioasă,
Vreau clipe de neuitat să le trăim împreună, dar nici una dintre acestea nu le pot savura liber,
Vreau să ai succes, dar mă gândesc la confortul meu,
Vreau să te iubesc cu adevărat, dar impuritățile din minte și inimă mă aprind cu totul,
Vreau să nu mai vreau, dar am o voință loială care mă împinge spre absolut,
Vreau să vreau să te iubesc, dar voința nu ajunge aici,
Vreau multe, vreau puține, fiule, te vreau pe tine!