să mă apuc să scriu aşa?

în ochii mei atârnă o noapte ca un peşte cu buza despicată

cearcănele mari
din acelaşi registru
cât năvoadele pescarilor
crescuți numai cu icră sfânta și zeamă de lămâie

sfântă-i câmpia bărăganului unde vulpile cu botul plin de sânge
îşi scuipă stomacul în răsăritul de sticlă

o dată măcar un om trebuie nenorocit aşa
de câte-o sălbăticiune turbată
cu boaba fricii sub limbă
...