sclipiri galbene portocalii-
bufnița
adâncește tâlcul înțelegerii.

sunet prevestitor,
privire fixă -
secera morții
sau a lunii nu o sperie.

***

distanța dintre privire și zbor
se măsoară
cu unitatea coloanei infinitului..

plan orizontal-odihnă,
plan vertical-eliberare
punte între ele: coloana.

limbajul formei-
concesie făcută privirii
dincolo de spațiul verde.

piatră rotundă, șlefuită-eternul
se revarsă la nesfârșit.

orizontul se deschide:
realul e asimilat de abstracția pură.

nimicul generează cercul.
punctul inundă vidul cu lumină.
masa-focar de vibrații,
aspiră totul.

semicerc-
formă în mișcare a lunii;
scaun-
lumină reflectată.

aleea scaunelor-
sunete sculpturale
țes cerga tăcerii.

în alabastru privirea lui Narcis,
împrumută apei candoarea

pipăind esența
toate formele în infinit se scaldă..

suprafețele-
asemeni păsărilor,
se desprind de masă,
nu mai au greutate,
devin o oglindă a cerului...
poate
a sufletului.

*

viața,
iubirea,
nemurirea-
traseu al inițierii
spre clarviziune,
spre tainele dragostei...

frumosul
se materializează în gânduri mărețe;
se oglindește:
în gingășia florilor,
în cântecul păsărilor,
în zdrumicatul pietrelor,
în atenția de nu dezechilibra ambientul.

frumosul se identifică cu Dumnezeu.

imn închinat iubirii
efemerul este lăsat florilor- în dar,
eternitatea- oamenilor

privind după perdea
sărutul
rămâne veșnic
agățat de o stea .

sublimul este asemeni parfumului:
încântă totul,
farmecă.

de la coloană la masă
zvâcnire de viață,
dragoste mărunțită și dospită-
anaforă pentru curățire.