lumea întreagă îmi pare a fi
rană pe trupul lui dumnezeu
sunt unele dureri diogene
pentru care nici moartea nu mai are
leac pe măsură
peste gura sângelui ce strigă
ființa noastră
e doar o palmă de sare.
eli eli toți te-au părăsit.

la rândul lui dumnezeu ne este
bubă adâncă
lumea de la margine de cer
e mormanul de gunoi pe care omul
stă adunat și își scarpină
cu un ciob viața.
eli eli pe toți i-ai părăsit.

nici unul nici altul nu mai știe
cine pe cine a zidit
cine pe cine a uitat mai întâi
suferința lor face schimb de blesteme
din timp în veșnicie: dumnezeu e prea mare
din cale în pas: ba-i omul prea mic.