franjuri de cristal
ultima stea deasupra lacului
poarta bufniței albe
desferecînd aburul florii
doar o petală ea frînge
datul florii fără păcat
dar cît de adîncă
trecerea aripii sale
prin recile unde

un copil adormit
pe-o petală de lotus
s-a trezit speriat
și-acum plînge
să fie-mpăcat înfășat
în borangicul
cuvintelor stele

și ninge, și ninge
fulgi dalbi de înger
în zorii de sînge