În adevăr pătrund
Prin holul voios
Al spitalului de urgenţă
Unde pacientul tremură de curaj
Îl îmbărbătează însoţitorul
Timid şi speriat de boala antumă
Care poate să alerge
În sprint după el
Zidurile plâng
De spaima şi durerea rudelor
Care au inima încărcată
De veninul hazardului
Bolnavii se privec unii pe alţii
Îşi apără boala
Cu străşnicia soldatului ryan
Nu vor transfer de durere
Sunt măcinaţi
De apocalipsa diagnosticului intuibil
Vor consultarea medicului repetent
Care să dea verdictul, incurabil
Soseşte scaunul cu rotile
Avangarda bolii
După care perdantul vieţii
E poftit în vagonul speranţei
Dar realizează
Că e prea târziu
Să facă aritmetică.