trecere 5

imaginea utilizatorului nicodem
în carnea minții plânge un cuțit

se prăvăleau în viața noastră grâne
cu ritmice echivocări în spic.
vindeam o prevestire pe nimic
din scârțâitul unei grinzi bătrâne.

eram în toiul nopții doi nebuni
urcând spre cer icarice iluzii.
prin noi treceau emfatice infuzii
de primăveri vărsate peste pruni.

trăim acum o vârstă de urzici
scăldată în lumină cenușie.
suișul dur pe amândoi ne știe!
la cota B vom deveni bunici.

e-un timp de vindecări. ne-am curățit
de soarele ce moare în vitralii.
ne înfloresc în sânge portocalii
și-n carnea minții plânge un cuțit.