S-a domolit furtuna
în mîngîierea mareei plaja toarce
nimic nu o tulbură
doar o stîncă în larg
învolbură cîteva valuri

trei porți se deschid
printr-o poartă gîndul alunecă lin
doar atît cît să-l simți
ca pe-un pește de aur
ai vrea să-l oprești
dar trece ușor poarta a doua

de-acolo nu se mai poate zări,
nici simți numai amintirea lui
aît de confuză
ai vrea să faci din ea turnuri
pe scheletul de apă
să te cațeri pînă la cer
o durere ciudată
un cîntec ale cărui cuvinte
nu le-ai deslușit niciodată
cealaltă poartă

dincolo de poarta a treia
este țara mea, regele a spus
prin apa timpului crevasă
presimțirea toamnei
un pește de aur dorul
aura lui nimic n-o oprește

sfășietoare valuri
răstoarnă turnuri de apă,
castelul spre cer
o stîncă departe plaja toarce
în timp ce cu zgomot
regele timpul închide
ultima poartă