doamne mi-e silă de mine
am făcut cărămizi în loc să vorbesc norilor
în streașina bisericilor de foc
am deschis fiecare călimară dar
nu a ieșit fum nu a ieșit duhul din pumnul de grîu
au plouat foc printre degete mele s-au scurs
ceară și vinul cel vechi despuiatu-s-a
în parfumul de somn
din pîntecul încuiat în fecioară
un cîntec a scîncit auriu
și a curs dincolo de mine
pentru ultima oară