Pace ție...dar biruit-au gîndul cetitoriule să dăm mărturie că e dureri di jali, vorba
moldavului, cînd saiturile de poezie trec la...pipăite. Ca și cînd nu ne-ar mai încape
lumea lui Als Ob, noi ăștia prezumptivii, ne adunăm în diverse căsuțe de pitici din
pădure, ca să strigăm împreună diliu și cvasipoetic că ...ESTE ! Și, uneori, chiar este.
Ba chiar va mai fii. Un sublim halucinanto-bulversant se insinuează în aceste „blind
dates...la prima vista”. Oameni de toate condițiile sociale, de la instalator la profesor
universitar, deraiază acolo într-un jam session live, de umanitate fără frontiere...
Copchiii ăștia devin mari poeți sau invers, poeții ăștia mari devin copchii. Basmele
internaute prind realitate. Orice exces, pueril în alte condiții, e acum o bucurie
de o naturalețe dez-ar-mantă. Excursii, focuri de tabără, flirturi, combinații de doi
luate cîte en, bairamuri beute pe nerăsuflate, polemici, vers și cîntec, ehee: niabunii
cît cuprinde! Un fel de zoon poetikon scapă din lesă și ne sfîșie tandru, ne rupe
haina de pe tine mon frere lectour...și cibernetica devine brusc o fizică merveioasă.
Iese din intravilan și monitoare. Vie și nevătămată. Ca să ne ducă pe noi în ispită.
Precum în cer. Așa și în cuvînt. Vorba cîntecului : „ Let’s get physical...physical...
let me hear your body talk...” ...că bine le mai antrena hormonii Olivia Newton John
anilor oldies but goldies...:)
Fauna poețească se răsfiră inevitabil, in the end. Se duce fiecare fiară în amarul ei.
La soți, soții, la părinți, la puradei. Sau la mama ei de solitudine. Poartă cu ea fratele
meu gigabiți de poze și pozne, așa cum îi șade bine lacrimii să zburde sub gene...:)
Și, peste toate, timpul, acest nenorocit de învingător, e asasinul cel mai copil.
Strigătul cel mai liniștit...;)