pest -
sonet
Urcam sau coboram. În stînga,-n dreapta...
Erau doar stele-n jurul meu, lumine
Comete alergînd prin spaţiu,-n fine
Călătoream prin galaxie. Şoapta
Măcar, timid, nu îndrăzneşte-n mine.
Ajuns-am lîng-un soare stins. Din coapta
Făptură-a lui un vînt spre-n'untru...Fapta
Fiinţa mea o soarbe şi devine
Un fulger care rătăceşte-n negru,
O clipă doar. Se termină abisul
Şi Dumnezeu sta-n faţa mea, Întregu'.
Nu-mi cred privirii şi atunci atinsu-l,
Nici braţul nu-mi părea integru
Şi m-am trezit. Fu doar al nopţii visul.
Poezie:
Comentarii aleatorii