visul poetului ca sacrificiu

imaginea utilizatorului Ioan Bistriteanul
ars... poetica

se face că e vară şi ne topim unul peste celălalt ca două bucăţi de slănină
între noi muşchiul inimii o felie subţire şi crudă cu picături de sînge
(salivează aici cititorul aprinde focul şi pune cărbuni)
înţeparea frigăruii ţipătul acela mocnind a plăcere şi arderea
iată din noi se vor înfrupta oamenii aceştia nu flămînzi cît gurmanzi
ne vor ronţăi ca pe o delicatese vor şterge buzele îşi vor aminti gustul
zile la rînd
le vor povesti şi altora cum ne-am copt împreună mirosul fraged lingerea degetelor
pofta lor va deveni pofta cititorilor de bucate alese
şi reţeta vom fi noi topindu-ne unul peste celălalt
într-o provocare a gusturilor.