Păi, tocmai ceai de salvie consumam în acel moment și mai știu că nu-i nimic întîmplător, toate acele coincidențe al căror autor țină să rămînă anonim.

Alma, din nefericire acelasi timp lipsa ma impiedica sa scriu cat mi-as dori, dar nu se cuvenea sa nu las semn aici. E stilul tau, categoric, si totusi e si o anume detasare de cuvant ca matca si apropiere de sens pe care o remarc cu bucurie in versurile tale. Foarte puternic mesajul vizualei tale, Alma. Ce mai cred ca ar mai fi de revazut (desi ne-ai spus, nu-i asa, ca e un poem care s-a scris din necesitate aproape, ca ultimul, nu-i asa, graba aceea de a scrie): "ma grabesc sa il scriu e foarte tarziu sau foarte devreme", aici ai creat senzatia de deja vu, poate daca ai sugera doar ideea paradoxului de foarte devreme ar fi suficient, chestia cu tarziul se subintelege cumva din "ma grabesc"; "exist intr-un sfarsit intru-un punct terminus"... parca e prea diluata senzatia fata de cea cu panglica rosie de dupa (care, btw, te smulge pur si simplu din rolul de observator si te face sa te implici in poezie), si as mai renunta si la "fara a fi citit biblia", ca fiind prea mult spus, fata de restul poemului (dat fiind si indiciul din penultimul vers. Ai pus la un moment dat doar poza, in sepia, la inceput. Parca mi-ar parea curajos experimentul in seia, fara sepia :)