I. întinsă pe spate, mâinile sub cap.
pândesc mişcarea luminii prin draperia galbenă, subţire
când ghicesc înşiruirea umbrelor pe pereţi surâd
prin geamul întredeschis vântul bate uşor.

II. umblu prin casă cu paşi bine măsuraţi
pe formele din parchet. dormitor - dormitor – baie.
ajung la scară şi nu ştiu de ce, dar fac o piruetă.
fusta se umflă. îmi închipui cum a acoperit în rotirea ei dârele de lumină care curgeau printre stâlpii de balustradă.

III. biblioteca. cărţile mele stau rânduite, cuminţi, le privesc mult timp, le descânt. le privesc cu drag. îmi apropii degetele de una, aproape o ating, mă depărtez. surâd. mă întorc brusc şi apuc o alta, o trag dintr-o mişcare. din locul ei o pată de întuneric îmi muşcă mâna.

IV. calculatorul. îl pornesc. deschid messengerul. îl închid.
verific:
- blog 1. - Alma a primit în dar un monitor aproape nou, a rupt toate legăturile virtuale, s-a reapucat de dans, e într-o pauză de trăit cu adevărat.
- blog 2. – Eugenia şi-a ascuns lacrimile în ceaşca de cafea imaginându-şi poeme vesele. nu a mai scris de un an.
- blog 3. – Li a restricţionat accesul, îmi cere să mă identific.
- blog 4. – Dan e în război cu normalitatea şi limitele. vrea să renunţe treptat la internet.
- blog 5. – Florin a învăţat cântece noi la chitară, thai-chi şi tango, lucrează la volumul de poezii şi la lucrarea de doctorat.
- blog 6. – Mihai şterge orice modalitate de contact.

opresc calculatorul. în timp ce aştept să se stingă, urmăresc cum ecranul se întunecă treptat. un ghem de lumină străluceşte brusc.
şi pac! întuneric.

VI. mă întorc în camera mea (urc în fugă scara, mă împiedic de o treaptă, mă redresez) alerg la masă, iau telefonul, meniu, lista de contacte, apăs săgeată, apăs săgeată, repede, până la final. îl arunc.

întinsă pe spate, mâinile sub cap.
simţurile se adună. le pândesc. devin mai suple, mai inteligente, mai rele. se oţelesc, se concentrează, se unesc. Explodează.
aşa se nasc puii de întuneric. surâd. îi bănuiesc moi şi calzi.
îi bănuiesc flămânzi.