Mai ţii minte prima noastră dragoste?
tu arătai ca o apă neincepută
trupul meu era numai zăbrele
de parcă aş fi petrecut toată noaptea
în cuşca unui tigru bengalez
pete de iubire împroşcau
textura cearşafului
trădându-ne ochii
pierduţi într-un tablou inocent cu miros de sudoare
şi levenţică
decriptam
semanticul cuvânt al dragostei
în afară de înfruptarea carnală
independentă de lume
de timp
şi de trenuri pierdute
aflasem atunci că dragostea nu e altceva
decat o groapă rotundă
în care o inimă înfrigurată
aşteaptă
pielea altui trup
să-i acopere în întregime
explozia.