ding dong ding dong
timpul îmi sparge timpanele fără motiv
tu taci de parcă eşti complice la
paptrapul lui
îţi încui zâmbetul în recluziune
uşor tulburată
eu stau la uşă şi bat
uit să-ţi spun când te deschizi
de ce te iubesc
de ce tocmai pe tine te-am spânzurat
de inima mea ca pe-o
catapeteasmă
la primul spasm al atingerii
te rupi de sus până jos
intrând în trolul sângelui meu
ne plimbăm amândoi prin grădini suspendate
până ne pierdem
două liane cu aripi

ding dong ding
bate nervos clopotul timpului nostru
am ajuns în afara cercului zelda
vindecaţi de surzenie
când te-ating pe cumpăna anilor
nu-ţi aminteşti cine sunt
când m-atingi pe fusul orar
nu mai ştiu unde suntem
lupta cu sunetul morţii
este suficient motiv de a fi
silinţa se-mbracă în alb şi negru
un huruit al nadirului ne-absoarbe în el
ca pe două picături
de-nserare