de ce mă loveşti când sunt căzut pe trotuare imaginare
lasă-mă aici să mor
să mă predau palorilor dintre ploi
cu impresia
că am arcada spartă deasupra norilor

iubesc păturile mari şi hărţile cu pasiune de fragment
uneori mai alerg
printre necunoscuţi adorabili
rătăciţi între supărări ca între mine explodate

simplific daruri mă închid în camere de hotel
sunt anonimul
care uită zile de naştere
cu uşurinţa deschiderii unei uşi căzută într-o intersecţie