Noaptea stă de veghe
cu sfetnicii săi
le insuflă un sfat,
îngerii protectori îl verifică
şi ne acoperă somnul
cu puf de păpădie.

Dimineaţa cocoşii
vestesc spargerea întunericului
cu săbii de raze.

Ziua, luaţi cu munca
ne pierdem
în hăţişuri de uitare
şi se cuibăreşte-n noi
îndoiala,
şarpele otrăvit
care muşcă
liniştea.

Seara arde apusul,
oamenii-şi rostogolesc
izbânda
ca pe o frigăruie pe jar,
închină domnului
o cupă din lacrima viei,
fac o rugăciune şi adorm.

Noapte bună!