Solicitat de toate întâmplările acestei veri buimace, aţâţate la nebunie de câteva moderatoare de televiziune, care vor mereu sânge, dar obţin totdeauna vopsea, solicitat, zic (şi nu mai sfârşesc fraza asta), de înfruntările din coaliţia de guvernământ, de cazul Ridzi sau de cazul Udrea, de cazul Nemirschi, de cazul Oprescu, de cazul Băsescu, de cazul Geoană, de cazul Crin, cazul Duda, de (ne)cazul “Spiru Haret” şi de cazul Andronescu Ecaterina (cunoscută, dintr-o altă împrejurare similară, drept Bramburica şi schimbîndu-şi acum porecla în renume), de cazul Miclea, ministru rebutat care face legi şi de alte şi alte necazuri, cum ar fi succesul general al candidaţilor noştri la bacalaureat, examen la care elevii problemă, scăpaţi cu chiu cu vai de repetenţie sau de exmatriculare, obţin in corpore medii generale peste nouă, spre mândria părinţilor, a profesorilor, a şcolilor, a judeţelor, a ministrului de resort şi a ţărişoarei noastre, România, aşadar solicitat de fiecare dintre aceste fapte în parte şi traversând ceea ce francezii numesc un embarras de choix, ce-mi văd mie ochii la televizor, unde mă mai uit din când în când ca să aflu cum merge ţara? Păi ce să-mi vadă? Un fapt demn de noi şi ai noştri: un inspector şcolar general dintr-un judeţ oarecare, profesor de matematică, se cocoţează în fiecare zi, după ce coboară din jilţul lui de diriguitor al învăţământului, pe tractor, şi-şi ară cele unsprezece hectare de pământ. Acum, eu cunosc faptul că bătrânul Vergiliu îl invidia pe ţăranul Tityr că trăieşte departe de rumoarea oraşului, sub tegmine fagi, dar asta era o simplă figură de stil; poetul n-a devenit niciodată ţăran şi, oricum, chiar dacă ar fi devenit, primind de la împăratul Augustus o moşioară de unsprezece hectare, n-ar fi săpat el însuşi, ci şi-ar fi pus sclavii (oamenii ăia nefericiţi, care o duceau mai bine ca mulţi dintre noi) s-o facă, iar el ar fi continuat să scrie “Georgicele” şi “Bucolicele”. În schimb, individul de azi, unul dintre cei patruzeci şi doi de inspectori generali din ţară, carevasăzică un personaj important, şef peste câteva mii de suflete amărâte de dascăli şi peste mii de elevi, dar şi profesor de matematică pe deasupra, după ce termină, el, programul de audienţe sau conciliabulul cu subordonatul său de la personal, nu se apleacă nici asupra problemelor reformei învăţământului, nici asupra problemelor de matematică, nu se omoară nici cu barbiana reprezentare canonică a funcţiilor hipereliptice, nici cu teoria fractalilor şi nici măcar cu regula de trei simplă sau de trei compusă, ci, pur şi simplu, se îmbracă în salopetă şi se apucă de arat, de discuit, de semănat, de ierbicidat şi de recoltat. Unii (între care îmi imaginez că se află şi redactorii care l-au dat pe post) or să găsească chestia asta vrednică de toată lauda. Eu, însă, o găsesc lamentabilă.
Nu mă întreb cum a ajuns insul cu pricina-n scaun. Probabil e un profesor de ţară vârât în politică. L-am şi văzut, de altfel, îmbrăcat ca un ţărănoi mai spălat, cum urca treptele clădirii instituţiei pe care o conduce.
Pe vremuri, hulitul Nicolae Ceauşescu susţinea că idealul societăţii socialiste multilateral dezvoltate ar fi (fost) acela de a crea ingineri intelectuali, muncitori intelectuali şi ţărani intelectuali. Despre intelectualii propriu-zişi nu spunea mai nimic. Se pare că abia acum s-a ajuns la vorba lui. În orice caz, individul ridicol (dar, desigur, viclean) prezentat mai sus, care nu e, probabil, nici ţăran, nici intelectual, sau, cum zice românul, nici cal, nici măgar, e emblematic pentru pătura noastră conducătoare, plină de inşi nelalocul lor. Nu doar criza e de vină că o ducem prost. Criza asta nu e ceva în genul epizootiei pe care celebrul Moş Teacă încerca să n-o lase să treacă graniţa. E o chestie provocată şi, mai ales la noi, pe atât de răbdătorul plai mioritic, agravată de oameni. Mai precis, tocmai de oamenii care ar trebui s-o rezolve. Şi care, în loc să-şi vadă de treaba pentru care sunt bine plătiţi, se cocoţează pe tractor şi pe alte alea.
_______________________________________

(aug. 2009 - dintr-un volum în pregătire)