mâine
îmi voi înhăma propoziţiile
ca pe nişte reni la sania verii
când va începe eclipsa de lună
repetând ceea ce horaţiu scrisese în ode
aiurită e calea de mijloc
pe o cale mai strâmtă decât ventriculul drept
şi abruptă
mă voi sui încet în vârful definiţiei de poet
unde cu osia ruginită sabia ruptă
am încercat deseori să ajung
voi înfige drapelul cuvântului
în soclul obligaţiei mele morale
după deviza omului cultivat
apoi cu
alter egoul suflecat până la cot
cu toate butoanele conectate-n gramatică
voi face o muzică yo-yo
ultimul argument înscris pe ţeava tunului meu de păreri
aşa încât mă veţi huidui ca pe chopin
reflectiv şi impromptu