Nu-i spune Frumuseţii pe nume! Nu învaţă
Nici Dragostea-n oglinda cuvintelor de fum,
Nici Fericirea-n cercul acelor ce-o răsfaţă,
Ci şovăiala, lenea şi-orgoliul, postum.
I-o veşnică răscruce viaţa ce-i oferă
Ofrande-nveninate cu basme din gablonz
Şi nu va şti că suntem doar jumătăţi de sferă
Şi cum e s-ai pe ţeavă doar pentru tine glonţ…
De-aceea eu în preajmă-ţi voi sta cu îndârjire,
Arzându-mi fiecare pornire-n creuzet;
Voi fi sărac în vorbe şi darnic în iubire
– Pe drumul meu va scrie – de-ai să-l alegi! – „Poet”.
Îţi spun: Nu eşti frumoasă ca să atragi în cleşti
Iubirea; eşti frumoasă pe cât de mult iubeşti!