pe sub cerul lăsat de pomană
priveam
la omul care venea spre mine
înotând prin pământ

mă gândeam
cu ce cuvinte să-l întâmpin sau
ce flori să îi plantez în drum
pentru a i se agăţa de frunte

la orice oră din noapte m-aş fi trezit
îl tot vedeam apropiindu-se
cu aceeaşi faţă
mereu în schimbare