o adâncime care țâșneste din ochi
ca aurul negru
o umbră tridimensională
înaintea lor mă voi închina
ca înaintea mașinăriilor atee de irigat
absurd
ca lupta velierelor cu vântul
când te privești în tocul ușii
și te măsori înalt dar urât
când te spintecă râsul
fără amenințare
dintr-o singură lovitură de braț
curios
ca zborul păsărilor
deasupra cuiburilor de asfalt
o geografie interioară somnului
nedospit