când erai aproape
îmi creştea din oficiu glicemia
gândurile ţeseau plase de păianjen
la rădăcina ochilor
de parcă aş fi prizat iarbă
auzeam cum se topeau sub fesul oraşului
oameni de nea
şi picurau din streaşini

vacanţa de iarnă
nu s-a mai terminat în acel anotimp

seara îmi injectau cu insulină cuvintele
îţi strângeam cu grijă
respiraţia într-un flacon
din care îmi puneam perfuzii
pentru a-mi regla bătăile inimii
care o luase razna

atunci când te chemam
chiar şi umbra ta îmi îndulcea sângele