încă mai am sub unghii
aşchii din inima ta
îmi şopteai în ultima dimineaţă
apoi te-ai topit
cu florile de gheaţă de pe geam
briza închidea stîncile de pe ţărm
într-un colier de spumă
marea clocotea
aducea din larg resturi de catarg
alunecau peste valuri
bucăţi rupte din
zborul unei femei

un pescăruş
aduna cerul la piept
îl mângâia cu aripile
aşa cum îmi alintai gândul
dăruindu-te
în fiecare noapte
pentru totdeauna
un ţipăt stăbătea cerul
deghizat în fulger
auzeam cum îmi eliberai nostalgia
într-un ultim suspin