cu pieptul sprijinit de marginea lăzii
îngerul întinde o mână
spre bucata aspră de timp

o fi cald acolo în cer
şopteşte Maşa

degetele zăbovesc neascultătoare
mângâie suprafaţa tăiată neregulat

dacă îmi lipesc pieptul de scară
pot să văd bătăile inimii
urcând înşiruite ca nişte furnici

ţuguindu-şi buzele
semn al unei hotărâri
dincolo de care nu se vede nimic
îngerul fărâmiţează timpul deasupra lumii
piii pi pi pi pipipi
piii pi pi pi pipipi

de aici se aude altfel
răspunse Maşa
ciupindu-şi piciorul paralizat

într-o linişte ritualică
secunda e aşezată la uşa peşterii
zbang
răsună sec ultimul bobârnac