astăzi a plouat cu lacrimi mari de grindină
în spatele casei
iar sufletul meu se făcu mic
speriat, o bărcuță din hârtie de ziar
undeva, sus pe catarg
mai puteai vedea poza fetei
de la pagina 5
înăuntru
în sufragerie
îmi imaginam
cu totul altceva,
o prietenie feminină
care să dureze cel puțin
un secol și care să mă apere
printr-o cuirasă dublă sau poate chiar triplă
de toate coincidențele nefericite care ar fi putut,
la o adică,
să mă distrugă
cum ar fi cea dintre mine
și mine cea care-și leapădă părul
dimineața în oglindă
când tu îmi șoptești la ureche despre noi
ca despre adularea unui singur chip
ca o imagine veche, din copilărie
din care nu ne-a mai rămas nimic
ca un șotron spălat de ploaie
erai legat ca un păianjen
cu sfori de mâini și de picioare
și pluteai deasupra mea
prinsă și eu de mâini cu cătușe
de glezne cu niște bile grele de fier
îți contemplam sexul liber
balansându-se deasupra gurii mele însetate
care nu putea să îl atingă
după vreo două ore
zăceam amândoi întinși pe podea
iar eu mă gândeam Doamne
câtă putere are sămânța
împrăștiată la întâmplare?
voi naște tripleți sau de ce nu?
chiar o echipă de fotbal
continuînd oarecum apucăturile penibile ale naturii
undeva un fluviu își iese din matcă
altundeva o secetă arde până și piatra
iar o fetiță aruncă pe jos și strivește
un muc de țigară
azi după-amiază
grindina a stricat cel mai frumos șotron
pe care l-am văzut
vreodată
Comentarii aleatorii