Nu am venit să predic – dintr-un pustiu – Iubirea,
Trufaş călcând păcatul, de carne dezlegat;
Pe cât e de frumoasă, pe-atât de slabă-i firea
Umană, iar în mine şi zeul e bărbat.
E fad sărutul buzei şi-mbrăţişarea castă
Nu-i cântec la vreo nuntă, ci-un languros prohod.
Eu voi mai mult! Iubirea ce-n suflet îmi adastă
Din trup îşi trage seva şi trupului dă rod.
Sunt viu şi – vie-n mine – Dorinţa se revoltă;
Cu mine către ceruri şi înăuntru-arunc.
Sămânţa se sfinţeşte făcându-se recoltă;
Iubirea se sfinţeşte trecând din piept în prunc.
Şi te iubesc cu ochiul, cu braţul şi cu coapsa;
Şi-n dorul de iubirea-ţi îmi ispăşesc pedeapsa.

10.I.2012