clipei
îi devin
împotrivire
sau indiferență după gust
doar lenea
mă trage simbolic pe roată
desconspirîndu-mă
în vama cenușie a zilei
cu buzunarele pline de ciori
se întoarce în mine
albă
o lună pătrată
prăbușită
printre case și pietre
o privesc
vacanță ratată perfect
fugărită de toamnă
în paginile unui album
pe care nu-l voi deschide
niciodată