Virgil -
...
cîndva lingeam sare
de pe umerii pădurilor suspendate
cu capul în jos
în ierni dezmățate
dar azi
au plecat din gări mirosul rășinii
și moartea curată
ne-au rămas griurile
boala sintezelor imature
pătrate
pe fiecare retină în parte
o despicătura în suflet
un loop din ce în ce mai mare
devorează frînturi de sunete
ca o freză de gînduri
rămîn doar începuturi
neterminate
cicatrizate în muguri
și umbrele
sparte
Poezie:
Comentarii
Imparateasa -
Un plan inversat al perspectivelor, o infatisare in gri a starii de Fiinta. Analogia dintre cele doua tablouri (padurea pustiita, alba si umanul care se anuleaza progresiv intr-un sens al pierderii simturilor) creeaza o vizualizare catre realitatea intrinseca, unde moartea si lipsa de un adapost real al gandurilor se pliaza pe gustul sarat al vietii, incat Totul devine un singur lucru. Deosebit.
alma -
Foarte frumos finalul despre "începuturi neterminate" și "cicatrizate". Mă întreb dacă cicatricea se vede sau e doar o umbră gri undeva pe pielea sufletului. Poate ar mai fi de lucrat la sunet aici: "cu capul în jos".