acum e așa
ca într-un hotel
prin care mai trece
din când în când
o femeie de serviciu
să deschidă ferestrele
timpul e duh
închis în lampa de birou
încearcă formula cu
a fost odată ca niciodată
îmi zic
se făcea că mergeam pe stradă
erai tulburare și mi se aprindea gândul
din profil sânul tău ca o geamandură
se zărea prin fluviul de sânge al asfințitului
nu duceam nici un gând până la capăt
doar dispăream câte un pic
prin aerul vetust până la liniște
apoi mă trezeam lângă mirosul tău de seară
sub poarta unde tremuram dintr-o dată
în anii aceia toate erau la fel
bătălia de la podul înalt nu s-a schimbat vreo două decenii
bunica a avut patru cireși o vie și un dulău multă vreme
tata înjura în același fel din luna mai până se făcea vinul
acum îl mai aud doar la cutremur
prietenii mei au avut același râs până târziu
până mai ieri semănam în toate fotografiile
ca și cum doar aș fi trecut dintr-o încăpere în alta
când încerc să-mi amintesc
văd totul într-un trunchi
o singură zvâcnire de titirez
până la chipul meu cioplit
un singur apus pe dealuri
au căzut de pe masă pocale aurii
vinul s-a vărsat peste toamnă
și ochiul meu de spaimă strigă
bănuiesc că ești undeva prin preajmă
în jocul de-a v-ați ascunselea
eu iau lecții despre moarte
autodidact Doamne
cel mai bun dintre toți
Comentarii
- a fiinţa -
a.a.a. -
E un text sincer, care pare că nu a suferit travaliu. O trecere lirică între perioade, cu tuşe epice, puterea sa fiind autenticul. Aş mai elimina nişte genitive, aş mai scoate/ înlocui nişte vocabule care sunt disonante (sacre/ pocale/ extrasezon/ ), m-aş mai uita o dată peste (dintr-o dată !), dar, repet, e un text care nu face atmosferă, care nu descrie, ci fiinţează - găseşte cititori.
Mai multe şi mai aplicate şi mai academice poate mai târziu. Sau niciodată.
ma bucur ca pare fara
sebi -
ma bucur ca pare fara travaliu. a ființa simplu, e complicat. o sa iau in calcul cele semnalate de tine.
....sau poate niciodată-mi-a plăcut !
l-am citit cu voce tare ca sa
Virgil -
l-am citit cu voce tare ca sa imi fie mai clar. parerea mea este ca e facut din mai multe bucati care chiar daca (foarte posibil) au fost compuse in aceeasi parcurgere, totusi sint perceptibile ca bucati distincte. stilul acesta confesivo-apodictic pare fortat (putin optzecistic) pe alocuri. s-ar putea sa gresesc cu optzecismul dar asa imi suna mie. de fapt daca ar fi sa ofer un sfat autorului i-as recomanda sa incerce sa fie putin mai "relaxat" in scriere. se tradeaza senzatia ca autorul "urmareste" sa spuna ceva in loc sa lase "poezia" sa curga si apoi sa o cizeleze. spun toate acestea pentru ca parerea mea este ca exista un anumit grad de talent si inefabil dar pare a fi prea "controlat" aproape artizanal. poate n-ar fi rau ca autorul sa citeasca textul cu voce tare si sa se detaseze de el, ca si cum nu ar fi al lui. si sa scoata fara mila ceea ce il deranjeaza. si sa vada ce ramine si cum arata si cum suna ceea ce ramine.
e interesant ce spune acest
sebi -
e interesant ce spune acest comentator, hiatusul memoriei e un exercițiu impus, chiar foarte relaxat, poate mai puțin decât mi-aș dori, corect, voi fi fără milă, unde însă, mai exact?
pentru efortul de a recita cu voce tare, multe mulțumiri.
Am venit pentru ca am vazut
Madalina Cauneac -
Am venit pentru ca am vazut titlul insa ma asteptam la total altceva. Dupa ce treci de prima strofa, se duce comicul si ramane doar un tragism melancolic care da putin de tot in cinism. Mi-a placut poemul, iti lasa asa o stare in care ai vrea sa tot ramai pentru ca e o liniste ascunsa pe acolo pe undeva, chiar daca toamna nu mai e asa frumoasa acum. Si intr-adevar, asa cum spunea si Adrian, este un poem care se distinge prin autenticitatea si curgerea sa usoara.
Masha, ma bucura popasul tau
sebi -
Masha, ma bucura popasul tau prin toamna aceasta autentica...