Dragostea ca un om invizibil (II)

imaginea utilizatorului Bott

Seară cu
vânt,
polei şi
ninsoare
în care eu,
după ce am
ieşit să fumez,
o auzisem din nou
pe străina aceea cum
se-ntreţinea
în spatele meu
la telefon
pe şoptite
cu umbrele şi
pe măsură ce o făcea
se-ntuneca tot mai tare
la faţă;

zadarnic încercam
să dau de tine
printre
şoaptele aburinde şi
fulgii de nea -
mobilul tău suna
mereu ocupat;

între timp,
străina tăcuse,
rânjind mefistofelic din
umbră, iar umbrele începuseră
să facă paşi, apropiindu-se
de tine în măsura în care
te-ndepărtai tu de mine

ca lumea

http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=RcQuuvMHbOM

Comentarii

e aici

un fir epic si, dupa umila mea parere, finalul e previzibil (desi asta n-ar fi chiar un capat de tara). altfel, am citit la tine si poezie.

Radu Luca Dupeş

mă bucur că mă citeşti şi că ai găsit la mine poezie. Din păcate, eu la tine nu am găsit ... poezie. Finalul nu are cum să fie previzibil. Previzibil e doar comentariul tău. Eugen

- proză cu pretenţii -

Proză frazată, proză slabă, de blog, prin care ne spui (oare a câta oară?!) că fumezi şi că suferi de îndepărtare.

nu inteleg

reactia, dar nu-i bai. mi-am spus o parere referitoare la textul acesta. imi cer scuze daca te-am suparat, dar mi-o mentin. nu putem scrie, oricat de buni am fi (unii dintre noi|), la fel de bine intotdeauna.