Scrie-mi cu vers amănunt de suflet. Pas de viaţă
înfiorat în prag ascunde-mă iubite printre necuprinsuri,
mângâie-mă cu mâini flămânde de dor.
Mă cheamă printre destine plânsul.
Descuie-l din suflet şi lasă-l dezgolit într-un stol de ingeri.

Spatele drept întinde-l spre soare. Arcuieşte mâini
împreună cu luna adu-mi valuri de nesomn
dăruieşte-mi o seară şi încă una de zbor fără de cuvinte.
Îţi las lumin-aprinsă în suflet. Tu intră.
Spune-mi de-s tristă că în gânduri se ascund râuri prea repezi.
Apleacă un umăr pe-ntinsul meu ochi să-I cresc frunze din lacrimi
şi-apoi să înfloresc în chip de lumină anotimpuri târzii ţinându-te de mână.