E o zi de duminică
mai pustie decât
un parc noaptea târziu
şi noi rătăcim ca doi bezmetici
prin labirintul său de alei,
trecem pe urmă podul peste ape
şi fotografiem norii cu telefonul,
gândindu-ne că poate acum
şi pe noi cineva
ne fotografiază de sus;

ne-aruncăm după
privirile înainte
şi vedem cum pe mal
pensionarii
beau bere şi joacă
domino
pe o tablă de şah:
cei care pierd,
rămân să-l înmormânteze
pe câştigător;

ne-ntoarcem apoi
privirile înapoi
şi-i vedem pe hoţi cum
îşi spală unii celorlalţi
câte o mână
în căldarea cu care
odinioară am scos
apă de băut
din adâncuri;

Stai liniştită,
pe-aşa o căldură,
nici dacă-i provoci,
nu te latră:

sînt prea însetaţi
de-omoruri şi-onoruri;

ce nu ştiu ei, însă,
e faptul
că-i avem pe toţi
la degetul mic

cu filmul în care
îşi dau reciproc limbi,
în speranţa că poate
şi mâine va fi
o zi propice pentru furat.