E o caniculă dată naibii,
de unde nevoia
de a-mi vârî ţeasta
în frigider,
după ce îl golesc,
şi de a-ţi gândi carnea la rece,
în timp ce-mi răsfoiesc
sufletul prin poeme,
ca pe o carte
ce nu poate fi citită decât
printre rânduri-
le scrise negru pe alb,
ca să nu-mi dea bătăi de cap
inima după aceea,
să nu fiu nevoit
să-i car între umeri
sentimentele -
cât 11 atmosfere de grele;
la naiba cu ele
pe canicula asta,
mai bine
aprind o ţigară,
închid ochii şi-o las
să-mi fumege între degete
până la capăt
ul de scrum
al unei mâini
visătoare,
cu gândul
la o
ars poetica
de mâna întâi.