adorm
la fereastră cineva trage perdeaua
în vis caut un tren cu miros de zăpadă
simt neliniştea zilei care îngheaţă încet
am presat într-o perlă
marea
cum ar fi să-ţi treacă sânii pe hărţi
porumbei voiajori să-ţi aducă întâi ţie scrisorile

cuvinte nerostite mă ard
dacă respir sparg paharul
atingerea unui deget de unt ameţeşte
umbrele noastre unite de soare
năpârlesc uniform

iubirea nu mută munţii dar mişcă
oglinda îmi spune sună un prieten
cheamă câinele sau înghite bariu
publicul aplaudă fiecare înghiţitură
evidenţiază

mi-ar plăcea să cunosc o
femeie în perioada asta luna îmi scoate coasta
în somn recunosc
pot să-ţi fac portretul
după conturul buzelor nu găsesc
alt adjectiv în afara vieţii