parcă aș fi a lor
din vreme ce mi-e teamă de aceia care nu știu nimic despre mine
cu inimile scoase de la chirurg nici măcar nu vor să simtă agonia
unei vrabii ținută în mâini

pentru ce Dumnezeu trăim
zilele înțepate ca niște diabetici
până la urmă și omul sătul
din lacrimile unui sărac
își va întinde brațele
tot ca la venirea pe lume