fără pereche

imaginea utilizatorului Ottilia Ardeleanu

ţi se pare aşa de vulgar să priveşti singurătatea direct în ochi
s-o întrebi ce poartă sub tâmple ţi se pare o grosolănie să o admiri cu voce tare
se lasă privită cum vrea ea din unghiul care i se potriveşte cel mai bine
din care te ispiteşte cu picioarele ei lungi
atâţia ochi avizi se întreabă ce vârstă are singurătatea nu are vârstă
nu are riduri nu are vergeturi nici nu trebuie să ţină dieta dukan
bărbaţii i-au făcut curte iar femeile au rămas singure

nu că te-ar fi citit vreodată te-ai simţit năprasnic atunci
când ţi-a spus că vrea să te cunoască îndeaproape
să ştie cum se poartă gândurile tale dacă au cei şapte ani de-acasă
te-a luat de mână şi te-a dus în camera cea mai retrasă
aţi stat faţă în faţă
contează
să ştii cum cu ce ochi
să-i priveşti trupul ca să-ţi răspundă
pe măsura poftelor tale

nici nu-ţi dai seama cum singurătatea te aruncă în stradă în mijlocul iernii
se anunţă una dintre cele mai aprige din ultimii o sută de ani

o simţi pe pielea ta

Comentarii

!

mi-a plăcut poemul acesta, adervărul este că mulți suntem ispitiți să personalizăm singurătetea, puțini reușesc să o tacă fără să se ascundă sub prea multe metafore sau fără să-ți plângă de milă...
cred că tu ești unul dintre ei.