Virgil -
să nu vii la mine de crăciun
nantelli
nu sînt încă pregătit să mor
așa cum ne-am dori
împreună precum un cuib de jar
mocnind pînă la dimineață în zăpadă
versurile tale ajung ciuntite reci
izbindu-se ca niște păsări negre
și oarbe
de parbrizul înghețat
al visurilor mele
Poezie:
Comentarii
- /// -
a.a.a. -
Excelente "împreună precum un cuib de jar
mocnind pînă la dimineață în zăpadă".
Eu aşa aş vedea finalul: "de parbrizul înghețat
al viselor", adică fără "mele".
ba cu
alma -
"mele" are rolul de a atenua caderea ultimului vers, de a o face mai lina. asculta cele doua versuri, cu si fara "mele".
Bun
Lentib -
poem. Nu are rost să explic, pur şi simplu îmi induce o stare de confort estetic.
Fragmentul acesta este cu adevărat impresionant:
versurile tale ajung ciuntite reci
izbindu-se ca niște păsări negre
și oarbe
de parbrizul înghețat
un poem frust
bobadil -
poemul are un ritm frumos, o stare specială, de acord cu laurențiu
nu sunt de acord cu două lucruri
cine e nantelli și de ce trebuia să facă prezența pe aici (oi fi io incult dar chiar nu vreau sa dau pe wiki)
si
nu sînt încă pregătit să mor
așa cum ne-am dori
împreună
e ceva forțat aici
cu sau fara nantelli
... dar poemul e bun asa cum este el, frust
Îmi place și îl ridic și eu în slăvi, asta e
pasarile negre si oarbe sunt
aquamarine -
pasarile negre si oarbe sunt un deja - vu , un pic prea evident pentru mine, desi sunt de acord ca sunt sugestive. as cauta altceva care sa se izbeasca de parbrizul inghetat.
dar tonul poemului mi-a placut, searching for the magic :) La multi ani, Virgil!