celestin -
Acest text se află în Șantierul Literar Hermeneia.com
singurătatea cioplește chipul în piatră
o privesc în ochi ca pe femeia
înstrăinată de măr
șarpele din toate păcatele puse la inima
mușcă
în liniște
simt mai adânc decât văd
pustiul din praful de oase
Poezie:
Comentarii aleatorii