poate nu trebuia să pun ceasul să sune
muncesc
în zilele de odihnă
Dumnezeu îmi marchează trupul cu umbră

drumurile sunt înguste
oamenii nu mai au visuri
să se imprumute la bănci
pe viaţă

oricum nimic nu contează
dincolo de ferestre
iubirile neîmplinite
nu au rude
să se îngrijoreze

totuşi mă întreb
cine a lăsat timpul pe mâinile omului
fără casă