un copil priveşte cu jind o inimă desenată pe un zid părăsit
ca şi când n-ar fi fost iubit de-un părinte
îşi clatină capul
din gânduri
pietrele nu pot scoate emoţiile oamenilor tăcuţi
nu mulţi înţeleg golul prin care roteşte aceeaşi cale fără sfârşit
numai timpul o ia de la capăt
povestea continuă să-şi aleagă cititorii

nu pot iubi jocul în care cauţi destul lucrurile
numele lăsat scris pe-o hârtie
aduce mai multă speranţă
în casa cu fereastra deschisă spre zori
puţinul primit e mai presus decât orice faptă promisă