Aranca -
mont saint-Michel © NMP
mes chevaux de sable se sont perdus
au fil de l’eau des anges
et je ne les entends plus
mon âme se refroidit lentement
dans ton château de nuages
où les murs ne sont que promesses inachevées
aux vitraux translucides
mes chevaux de sable se sont perdus
et moi je reste derrière leurs dunes
je n’entends plus
les enfants éclairs dormants
dans mon pays où rêve l’arc-en-ciel.
Lingua:
Comentarii
Sapphire -
Cred că este una dintre cele mai "genuine" poezii pe care le-am citit pe pagina ta. Cu precădere prima și ultima strofă, combinând un ritm și un son ca de poveste cu gustul amărui al maturității. Un fel de privire pe geam: de partea aceasta copilul, de partea cealaltă maturitatea, văzută ca o lume rămasă străină sufletului, cu luminile, promisiunile și iluziile ei. (Cred că mă deranjează puțin modul în care s-a reflectat lumina becului sau blitzului în geam.) Mă vor urmări "tes chevaux de sable"... de peste dune. M-au dus cu gândul la aceștia aceștia.
Virgil -
da, din pacate fotografia face un deserviciu textului. e posibil ca aranca sa aiba o gravura cu "chevaux" dar sa nu vrea sa ne-o arate
Aranca -
fotografia a fost schimbata. in ceea ce priveste ilustratia de cai, nu pot sa imi egalez Maestrul Marcel Chirnoaga Chirnoaga.