marlena -
e ora
la care mă împac cel mai bine cu bemolii
încremeniți în brumă
e ora
la care vedem doar umărul translucid al sunetului
greu în lentoare
sunet adânc mai adânc
condamnat să dispară
ovală, se consumă ora
imperfectă
alunecând din bemol în bemol
afară
învălmășeala orelor, întețirea diezilor
Poezie:
Comentarii
lucian -
injumatatirea notelor pare a fi, pentru autoare, injumatatirea existentei... un poem patimas, fiintial.
Aranca -
lumea interioara are ritmul ei autentic departe de "intetirea diezilor" lumea interioara nu inseamna injumatatirea a ceva ci pur si simplu imprima sufletului acordurile lui preferate in care in regaseste echilibrul de care are nevoie, sensul vectorial; poezia compune de altfel o atmosfera in care disperarea proiecteaza o carapace-protectie spre aceasta lume unde doar bemolii decoreaza linistea atit de rivnita. text cu o tenta filosofica in raportul om-mediu deosebite versurile: "ovală, se consumă ora imperfectă alunecând din bemol în bemol" « la musique sert à rendre la vie plus belle que la musique » – Bernard Lubat
andreea iancu -
acea repetitie a " ora" da bine da muzicalitatea dorita dar nu stiu de ce, care scop il si are, e ceva sacadat, foarte limitat, trist, un fel de sleen. starea interioara, cea prima este exprimmata prin acea muzicalitate uimitoare care domina si da nastare starii secunde. in starea secunda totul devine altfel, miscarea sunetelor, a tot este intr-o continua zbatere, cautare. " ovală, se consumă ora imperfectă alunecând din bemol în bemol"